DESPRE​

​

Becketienii Vladimir şi Estragon, Fraţii Marx, Cruella de Vil, Buster Keaton, cabaretişti berlinezi din anii ‘20 ai secolului trecut, agenţi ai serviciilor secrete, falşi psihiatri, dive feministe, monştri cu alură îngerească şi îngeri cu propensiuni demonice – cu toţii îşi dau întâlnire, se combină, se amestecă, în lumea grotesc-hilară şi halucinant-carnavalescă a lui George Tabori.

Recviem pentru un spion e, actoriceşte, o mină de aur. Jocul de roluri care îi determină pe cei trei supraspioni să intre într-un carusel nebun al schimbărilor de identitate, te zăpăceşte şi, în egală măsură, te încântă. Şi totuşi, tema piesei nu e câtuşi de puţin frivolă. Unul dintre cei trei superagenţi agenţi care au luptat cot la cot, de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial, împotriva naziştilor, a trădat, se pare, la un moment dat, pentru a-şi salva pielea. Unul dintre ei… Care? Toţi trei au supravieţuit, deşi, în acord cu evenimentele pe care le povestesc, din unghiuri complet diferite, nici unul nu ar fi putut, în mod normal, supravieţui. Ei se întâlnesc, peste ani, de mai multe ori, în locuri la fel de ascunse ca acelea conspirative, din timpul conflagraţiei mondiale, pentru a afla (sau, poate, pentru a nu afla?) adevărul. Ca mai întotdeauna la Tabori, piesa combină filonul de vodevil cu cel de investigaţie poliţistă, combinând în mod savuros comedia neagră cu drama psihologică şi farsa psihanalitică.

Murdoch, Zucker şi Maggie – o piesă cu 3 personaje. Sau, mai degrabă, cu 12? Să le numărăm:
Murdoch, Anti-Murdoch, Murdoch-Zucker, Murdoch-Maggie, Zucker, Anti-Zucker, Zucker-Murdoch, Zucker-Maggie, Maggie, Anti-Maggie, Maggie-Zucker, Maggie-Murdoch. Da, o piesă cu cel puţin 12 personaje, interpretate de excepţionalii actori ai Teatrului Maghiar din Cluj: Enikő Györgyjakab, Zsolt Bogdán, Áron Dimény.

Mihai Măniuţiu