DESPRE​

​

Doisprezece oameni sunt încuiați într-o încăpere pentru a decide soarta unui alt om, judecat pentru patricid. Toate dovezile îl incriminează. Votul celor doisprezece jurați, privind vinovăția sau nevinovăția lui, trebuie să fie unanim.
Oare pot cei 12 să privească obiectiv acest caz? Oare toate faptele prezentate la proces s-au petrecut întocmai?
Oamenii devin reticenți atunci când sunt puși să admită că nu au înțeles pe deplin semnificația a ceea ce au văzut și au auzit. De fiecare dată când cineva încearcă să sugereze că au fost înșelați de aparențe sau că nu au dat importanță unor detalii semnificative, cel mai probabil, vor respinge afirmațiile făcute de acesta, le vor ignora și se vor agăța de opiniile lor anterioare cât de mult posibil. Una din puținele soluții este ca ei să mai arunce o privire asupra fiecărui amănunt.
Așa cum fiecare din cei 12 jurați ajung să se autocunoască, și noi începem să ne recunoaștem în fiecare dintre cei 12. Câteodată suntem nepăsători, câteodată prea radicali, sau prea puternic conduși de sentimente personale, câteodată facem lucrurile în grabă, câteodată luăm lucrurile așa cum ne sunt prezentate, fără a ne pune întrebări. Dar suntem și răbdători, cinstiți, dornici de a face dreptate și de a oferi ajutor.
„Este foarte greu să fii obiectiv. Vrei – nu vrei, prejudecata se strecoară pretutindeni și falsifică toate părerile.“ (Juratul nr. 8)

Tudor Lucanu